I don't want to miss a thing

Te iubesc, scrie ea pe pagina mea de blog....

Incercam sa prind o idee de coada, pentru a incepe o noua postare si tot uitandu-ma la nudidatea foii virtuale nu vedeam decat franturi de vise care dispar in timp ce ma chinuiam sa le inhat.

Ma intreb de ce vroiam atat de mult sa scriu si sa scot din mine toate cuvintele de dor, de indignare, de suparare si nevoie de viata....acum multi ani, 11-12 ani sau mai bine. Oare ce era atat de important atunci si acum si-a pierdut valoarea sau ce era atat de dulce-amar de si-a pierdut savoarea plina de adrenalina? Inca as vrea sa scriu dar mi se pare ca nu e nimic suficient de bun, de cu miez, pentru a fi pus pe hartie, de orice fel o fi ea.

Nu eram maestru, sunt constienta de asta, dar orice simteam, era ridicat la rang de exaltare si trebuia impartasit cu altii, chiar daca nu citea nimeni ce scriam - daca asta are sens. Nu scriam pentru a arata altora si eram convinsa ca nu ma va citi nimeni.

Nu a fost chiar asa, dar am pierdut nevoia de a scoate acel foc din mine. Nu-l mai am, nu mai simt dorinta de a ma linisti ca inainte, de a scapa de ardoarea aceea interioara prin creatie.

Cum as putea incepe ceva nou? Nu mai caut nimic, am gasit, e cumva o urma de batranete in suflet? Nu mai am ce dori sau mi-am dorit prea putin si acum sunt satisfacuta doar cu atat? De ce simteam o durere fizica inainte, cand scriam? Nu se oprea decat atunci cand puneam punct.

Poate ca am trait foarte mult pana acum, in ciuda anilor putini. Cand scriam, o faceam pentru ca totul se petrecea in imaginatia mea, nu era nimic real. Acum e totul mult prea adevarat - bune si rele, zambet si regret. Imaginatia mea a murit de cand traiesc ancorata atat de bine in realitate si incerc sa imi dau seama daca e ceva de dorit sau nu. Si oare cum pot avea the best of both worlds? Nu vreau sa renunt la nimic, nu-mi plac sacrificiile si urasc cu patima tot ce seamana a durere. Vreau sa pastrez ce am si vreau sa recapat ce am pierdut.

Si da, cand scrii "te iubesc" la inceput de pagina, ma faci sa cred ca ai motive si incerc sa imi amintesc care sunt. Si incerc sa fac asta scriind, pentru ca asa ne-am cunoscut si asa eram atunci - si nu vreau sa pierd nimic din noi.