Acasa ninge

A trecut un an de zile.
De data asta nu m-am mai trezit in miezul noptii pentru ca simteam ceva; nu am mai fugit direct la jaluzele, nu m-am mai intalnit cu mama pe coridor care facea fix acelasi lucru.
Nu mai sunt acasa pentru a vedea prima ninsoare a iernii, albul acela superb, de neatins, care transforma pana si Ferentarii intr-un taram de poveste. Nu conta ce se intampla cu povestea mea a doua zi, cand lumea se ducea incolo si incoace, calcand totul in picioare, conta doar momentul acela magic, in care deschideam geamul, inspiram adanc si ma bucuram ca un copil - in fiecare an, la fel.
Da, e diferit aici,
Acasa ninge si eu nu vad.

Dar taramul meu de poveste s-a schimbat si el. Ma trezesc noaptea fara motiv si aici, dar nu fug la jaluzele, ma uit la tine si te invelesc. Niciodata nu esti cuminte si dai plapuma la o parte.
Aici zapada magica e eterna, nu o calca nimeni.
Aici zapada alba si minunata imi zambeste si ma saruta dimineata. Si ma ciufuleste.
Tu esti povestea mea.